îmbucătățire
Etimologie
Din a îmbucătăți.
Pronunție
- AFI: /ɨm.bu.kə.tə'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îmbucătățire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îmbucătățire | îmbucătățiri |
| Articulat | îmbucătățirea | îmbucătățirile |
| Genitiv-Dativ | îmbucătățirii | îmbucătățirilor |
| Vocativ | îmbucătățire | îmbucătățirilor |
- acțiunea de a îmbucătăți.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online