îmbucătățire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a îmbucătăți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.kə.tə'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbucătățire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbucătățire îmbucătățiri
Articulat îmbucătățirea îmbucătățirile
Genitiv-Dativ îmbucătățirii îmbucătățirilor
Vocativ îmbucătățire îmbucătățirilor
  1. acțiunea de a îmbucătăți.


Traduceri

Referințe