îmbujorare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) îmbujora.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bu.ʒo'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbujorare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbujorare îmbujorări
Articulat îmbujorarea îmbujorările
Genitiv-Dativ îmbujorării îmbujorărilor
Vocativ îmbujorare îmbujorărilor
  1. acțiunea de a se îmbujora.


Traduceri

Referințe