îmbulzire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îmbulzi.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bul'zi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îmbulzire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îmbulzire îmbulziri
Articulat îmbulzirea îmbulzirile
Genitiv-Dativ îmbulzirii îmbulzirilor
Vocativ îmbulzire îmbulzirilor
  1. acțiunea de a (se) îmbulzi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe