îmburghezi

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + burghez.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.bur.ge'zi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îmburghezi
Infinitiv a (se) îmburghezi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îmburghezesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îmburghezească
Participiu îmburghezit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) a deveni burghez; a căpăta deprinderi, năravuri de burghez; a se burghezi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe