îmbutelia

română

Etimologie

După franceză embouteiller.

Pronunție

• AFI: /ɨm.bu.te.li'a/

Verb

Conjugarea verbului îmbutelia
Infinitiv	a îmbutelia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îmbuteliez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îmbutelieze
Participiu	îmbuteliat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a umple (sub presiune) o butelie, o sticlă, închizând-o apoi ermetic.

Cuvinte derivate

• îmbuteliere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• albumiței
• limbuțeai

Referințe

• DEX '98 via DEX online