împăduri

română

Etimologie

Din în- + pădure.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə.du'ri/

Verb

Conjugarea verbului împăduri
Infinitiv	a împăduri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împăduresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împădurească
Participiu	împădurit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a planta arbori pentru a forma o pădure.

Cuvinte derivate

• despăduri
• reîmpăduri
• împădurire
• împădurit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online