împăia
română
Etimologie
Din în- + paie (după franceză empailler).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului împăia | |
| Infinitiv | a împăia |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
împăiez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să împăieze |
| Participiu | împăiat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a umple cu paie pielea jupuită de pe un animal, spre a-i da acestuia înfățișarea naturală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online