împlânta

Vezi și : împlântă, implanta

română

Etimologie

Din latină implantare.

Pronunție

• AFI: /ɨm.plɨnˈta/

Verb

Conjugarea verbului (se) împlânta
Infinitiv	a (se) împlânta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) împlânt
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) împlânte
Participiu	împlântat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) înfige, a (se) vârî.
2. (v.tranz.) (rar) a fixa, a așeza.

Cuvinte derivate

• împlântare

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din împlânta.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru împlânta.

Anagrame

• întâmpla
• platinam

Referințe

• DEX '98 via DEX online