împleticit

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a (se) împletici.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.ple.tiˈʧit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împleticit
Singular Plural
Masculin împleticit împleticiți
Feminin împleticită împleticite
Neutru împleticit împleticite
  1. (despre picioare, despre pas sau despre mers) împiedicat, poticnit; (despre oameni) care merge șovăind, clătinându-se.
  2. (despre limbă) care articulează anevoios.
  3. amestecat, încurcat, încâlcit.
  4. (despre vorbă, gând) greu de înțeles, confuz.


Traduceri

Referințe