împodobire

română

Etimologie

Din a (se) împodobi.

Pronunție

• AFI: /ɨm.po.do'bi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împodobire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împodobire	împodobiri
Articulat	împodobirea	împodobirile
Genitiv-Dativ	împodobirii	împodobirilor
Vocativ	împodobire	împodobirilor

1. acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online