împopoțona

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.po.po.ʦo'na/


Verb


Conjugarea verbului
(se) împopoțona
Infinitiv a (se) împopoțona
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) împopoțonez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) împopoțoneze
Participiu împopoțonat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a (se) găti cu (prea) multe podoabe (de prost gust); a (se) înzorzona, a (se) împopoța, a (se) înțoțona.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe