împovăra
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ɨm.po.və'ra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) împovăra | |
| Infinitiv | a (se) împovăra |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) împovărez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) împovăreze |
| Participiu | împovărat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a pune o povară pe cineva sau a lua asupra sa o povară, a (se) încărca din greu; a (se) îngreuna.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online