împrejmuit

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împrejmui.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
împrejmuit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrejmuit împrejmuite
Articulat împrejmuitul împrejmuitele
Genitiv-Dativ împrejmuitului împrejmuitelor
Vocativ împrejmuitule împrejmuitelor
  1. faptul de a împrejmui; împrejmuire.


Traduceri

Etimologie

Din a împrejmui.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.preʒ.mu'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
împrejmuit
Singular Plural
Masculin împrejmuit împrejmuiți
Feminin împrejmuită împrejmuite
Neutru împrejmuit împrejmuite
  1. (despre locuri, terenuri etc.) care este închis de jur împrejur (cu gard); îngrădit.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe