împrospătare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a împrospăta.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pros.pə'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împrospătare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împrospătare împrospătări
Articulat împrospătarea împrospătările
Genitiv-Dativ împrospătării împrospătărilor
Vocativ împrospătare împrospătărilor
  1. acțiunea de a (se) împrospăta și rezultatul ei; înnoire, înviorare.


Traduceri

Anagrame

Referințe