împușcătură
română
Etimologie
Din a împușca + sufixul -ătură.
Pronunție
- AFI: /ɨm.puʃ.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului împușcătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | împușcătură | împușcături |
| Articulat | împușcătura | împușcăturile |
| Genitiv-Dativ | împușcăturii | împușcăturilor |
| Vocativ | împușcătură | împușcăturilor |
- zgomot produs de explozia încărcăturii unei arme de foc; pocnet de pușcă.
- încărcătură explozivă introdusă într-o rocă sau într-un zăcământ de minereu spre a le sfărâma.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online