Sari la conținut

împuțim

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din împuți.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.puˈʦim/


Verb

  1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru împuți.
  2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru împuți.