împuternicire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a împuternici.

Pronunție

  • AFI: /ɨm.pu.ter.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
împuternicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ împuternicire împuterniciri
Articulat împuternicirea împuternicirile
Dativ-Genitiv împuternicirii împuternicirilor
Vocativ împuternicire împuternicirilor
  1. acțiunea de a împuternici și rezultatul ei.
  2. (jur.) mandat, procură.
  3. (rar) întărire, fortificare.
  4. intensificare.


Traduceri

Referințe