înșelătorie

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din înșelător + sufixul -ie.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʃe.lə.to'ri.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
înșelătorie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înșelătorie înșelătorii
Articulat înșelătoria înșelătoriile
Dativ-Genitiv înșelătoriei înșelătoriilor
Vocativ înșelătorie înșelătoriilor
  1. faptă a celui care înșală; înșelăciune.
  2. (mil.) termen din domeniul militar, care consta în prezentarea unor informații sau obiecte adevărate ca fiind adevărate, cu scopul creerii unui avantaj tactic sau strategic asupra inamicului, deseori, confundat cu înșelăciune.


Traduceri

Referințe