înșfăca

română

Etimologie

Din bulgară хващам (hváštam).

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʃfəˈka/

Verb

Conjugarea verbului înșfăca
Infinitiv	a înșfăca
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înșfac
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înșface
Participiu	înșfăcat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a apuca brusc, a prinde cu putere și cu violență; a înhăța.

Cuvinte derivate

• înșfăcare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fascina

Referințe

• DEX '98 via DEX online