înțepătură

română

Etimologie

Din a înțepa + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʦe.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului înțepătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înțepătură	înțepături
Articulat	înțepătura	înțepăturile
Genitiv-Dativ	înțepăturii	înțepăturilor
Vocativ	înțepătură	înțepăturilor

1. înțepare; efectul produs de o înțepare; locul unde s-a produs aceasta; furnicătură, împunsătură.
2. (fig.) aluzie răutăcioasă, vorbă ironică; împunsătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online