încâlcitură

română

Etimologie

Din a încâlci + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kɨl.ʧi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încâlcitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încâlcitură	încâlcituri
Articulat	încâlcitura	încâlciturile
Genitiv-Dativ	încâlciturii	încâlciturilor
Vocativ	încâlcitură	încâlciturilor

1. încâlcire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online