încălăra

română

Etimologie

Din în- + călare.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kə.lə'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) încălăra
Infinitiv	a (se) încălăra
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încălărez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încălăreze
Participiu	încălărat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (înv.) a se urca pe cal; a încăleca.

Cuvinte derivate

• încălărare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• ancilara
• craniala

Referințe

• DEX '98 via DEX online