încărunțire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a încărunți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.kə.run'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încărunțire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încărunțire încărunțiri
Articulat încărunțirea încărunțirile
Genitiv-Dativ încărunțirii încărunțirilor
Vocativ încărunțire încărunțirilor
  1. faptul de a încărunți.


Traduceri

Referințe