începătură

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a începe + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ʧe.pə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
începătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ începătură începături
Articulat începătura începăturile
Dativ-Genitiv începăturii începăturilor
Vocativ începătură începăturilor
  1. (înv.) început, origine.


Traduceri

Referințe