începătură

română

Etimologie

Din a începe + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ʧe.pə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului începătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	începătură	începături
Articulat	începătura	începăturile
Genitiv-Dativ	începăturii	începăturilor
Vocativ	începătură	începăturilor

1. (înv.) început, origine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online