închipuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a închipui.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ki.pu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
închipuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ închipuire închipuiri
Articulat închipuirea închipuirile
Genitiv-Dativ închipuirii închipuirilor
Vocativ închipuire închipuirilor
  1. faptul, puterea, capacitatea de a (-și) închipui; imaginație, fantezie.
  2. produs al imaginației; plăsmuire, ficțiune; iluzie; halucinație.
  3. idee, gând, părere, opinie, presupunere (subiectivă, lipsită de temei).
  4. (rar) chip, imagine.

Expresii

  • O închipuire de... = un fel de..., ceva asemănător cu..


Traduceri

Referințe