încleiere
Etimologie
Din a încleia.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kleˈje.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încleiere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încleiere | încleieri |
| Articulat | încleierea | încleierile |
| Genitiv-Dativ | încleierii | încleierilor |
| Vocativ | încleiere | încleierilor |
- acțiunea de a (se) încleia și rezultatul ei; încleială.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online