încolăceală

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) încolăci + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.lə'ʧe̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
încolăceală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încolăceală încolăceli
Articulat încolăceala încolăcelile
Genitiv-Dativ încolăcelii încolăcelilor
Vocativ încolăceală încolăcelilor
  1. încolăcire.


Traduceri

Referințe