încondeietură

română

Etimologie

Din a încondeia + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.kon.de.je'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului încondeietură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încondeietură	încondeieturi
Articulat	încondeietura	încondeieturile
Genitiv-Dativ	încondeieturii	încondeieturilor
Vocativ	încondeietură	încondeieturilor

1. încondeiat; (concr.) desen executat pe ouăle de Paști, pe obiecte de ceramică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online