Sari la conținut

încovoiere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a (se) încovoia.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ko.voˈje.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
încovoiere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încovoiere încovoieri
Articulat încovoierea încovoierile
Genitiv-Dativ încovoierii încovoierilor
Vocativ încovoiere încovoierilor
  1. faptul de a (se) încovoia.


Traduceri

Referințe