încrâncenare
română
Etimologie
Din a (se) încrâncena.
Pronunție
- AFI: /ɨn.krɨn.ʧe'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încrâncenare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încrâncenare | încrâncenări |
| Articulat | încrâncenarea | încrâncenările |
| Genitiv-Dativ | încrâncenării | încrâncenărilor |
| Vocativ | încrâncenare | încrâncenărilor |
- acțiunea de a se încrâncena; înfiorare.
- încăierare, încleștare sângeroasă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online