încrunta

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + a (se) crunta.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.krun'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) încrunta
Infinitiv a (se) încrunta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) încrunt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) încrunte
Participiu încruntat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) a apropia sprâncenele sau a face cute între sprâncene ori pe frunte (în semn de nemulțumire, de mânie, de îngrijorare etc.); a privi aspru.
  2. (v.refl.) (înv.) a se umple de sânge; a se înroși.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe