încununa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + cunună.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ku.nu'na/


Verb


Conjugarea verbului
încununa
Infinitiv a încununa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
încununez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să încununeze
Participiu încununat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; (p.ext.) a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
  2. (v.tranz.) (fig.) a desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe