încununa

română

Etimologie

Din în- + cunună.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.nu'na/

Verb

Conjugarea verbului încununa
Infinitiv	a încununa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încununez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încununeze
Participiu	încununat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a așeza o cunună pe capul cuiva în semn de omagiu, de înălțare la o demnitate etc., a încorona; (p.ext.) a așeza un obiect deasupra altuia în chip de coroană.
2. (v.tranz.) (fig.) a desăvârși o activitate, o operă etc.; a încorona.

Cuvinte derivate

• încununare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online