încurajare
Etimologie
Din a încuraja.
Pronunție
- AFI: /ɨn.ku.ra'ʒa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului încurajare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | încurajare | încurajări |
| Articulat | încurajarea | încurajările |
| Genitiv-Dativ | încurajării | încurajărilor |
| Vocativ | încurajare | încurajărilor |
- acțiunea de a încuraja și rezultatul ei; îmbărbătare; sprijinire, stimulare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online