încurela

română

Etimologie

Din în- + curele (pluralul lui curea).

Pronunție

• AFI: /ɨn.ku.re'la/

Verb

Conjugarea verbului încurela
Infinitiv	a încurela
Indicativ prezent pers. 1 sg.	încurelez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să încureleze
Participiu	încurelat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (pop.) a prinde în curele.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• caneluri
• canurile
• craniule
• culinare

Referințe

• DEX '98 via DEX online