îndatora

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din în- + dator.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.da.to'ra/


Verb


Conjugarea verbului
îndatora
Infinitiv a îndatora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndatorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndatoreze
Participiu îndatorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obliga, a impune ca o datorie.
  2. (v.tranz.) a obliga pe cineva la recunoștință printr-un ajutor dat la nevoie.
  3. (v.refl.) a face datorii; a se împrumuta; a se încurca în datorii.
  4. (v.tranz.) a da un bun în gaj în schimbul unui împrumut.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe