îndemâna

română

Etimologie

Din îndemână.

Pronunție

• AFI: /ɨn.de.mɨ'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) îndemâna
Infinitiv	a (se) îndemâna
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) îndemânez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) îndemâneze
Participiu	îndemânat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (înv.) a fi în stare să facă un lucru, a-i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni.

Cuvinte derivate

• îndemânare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amandine
• îndeamnă
• înnădeam

Referințe

• DEX '98 via DEX online