îndeplinire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îndeplini.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.de.pli'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndeplinire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndeplinire îndepliniri
Articulat îndeplinirea îndeplinirile
Genitiv-Dativ îndeplinirii îndeplinirilor
Vocativ îndeplinire îndeplinirilor
  1. acțiunea de a îndeplini și rezultatul ei; înfăptuire, executare; realizare.


Traduceri

Referințe