îndoi

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din în + doi.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.do'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndoi
Infinitiv a (se) îndoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndoi
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndoaie
Participiu îndoit
Conjugare IV

I.

  1. (v.tranz.) a strânge în două o stofă, o hârtie, un material etc.; a strânge ceva de două sau de mai multe ori (punând marginile una peste alta).
  2. (v.tranz. și refl.) a facedevină sau a deveni curb; a (se) încovoia, a (se) apleca, a (se) înclina.
    Vântul îndoaie copacii.
    I s-a îndoit de tot spinarea sub povară.
  3. (v.refl.) (despre oameni) a se gârbovi.

Sinonime

I.

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri


Verb


Conjugarea verbului
(se) îndoi
Infinitiv a (se) îndoi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) îndoiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) îndoiască
Participiu îndoit
Conjugare IV

II.

  1. (v.tranz.) a mări ceva de două ori; a dubla; p. ext. a înmulți, a mări (de un număr oarecare de ori).
  2. a amesteca (în părți egale) un lichid cu altul; a subția.

III.

  1. (v.refl.) a fi nesigur în părerea sa, a sta la îndoială; a nu avea încredere (în cineva sau în ceva).
    Se îndoiască că va veni.

Sinonime

II.

III.


Traduceri

Referințe