îndreptui

română

Etimologie

Din în- + drept + sufixul -ui (după a îndritui).

Pronunție

• AFI: /ɨn.drep.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului îndreptui
Infinitiv	a îndreptui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	îndreptuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să îndreptuiască
Participiu	îndreptuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (înv.) a îndreptăți.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• pietruind

Referințe

• DEX '98 via DEX online