îndreptui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + drept + sufixul -ui (după a îndritui).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.drep.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
îndreptui
Infinitiv a îndreptui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndreptuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndreptuiască
Participiu îndreptuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a îndreptăți.


Traduceri

Anagrame

Referințe