îndrugare
română
Etimologie
Din a îndruga.
Pronunție
- AFI: /ɨn.dru'ga.re/
Substantiv
Declinarea substantivului îndrugare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | îndrugare | îndrugări |
Articulat | îndrugarea | îndrugările |
Genitiv-Dativ | îndrugării | îndrugărilor |
Vocativ | îndrugare | îndrugărilor |
- acțiunea de a îndruga și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online