îndrugare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îndruga.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dru'ga.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndrugare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndrugare îndrugări
Articulat îndrugarea îndrugările
Genitiv-Dativ îndrugării îndrugărilor
Vocativ îndrugare îndrugărilor
  1. acțiunea de a îndruga și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe