îndumnezei

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din în- + dumnezeu.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.dum.ne.ze'i/


Verb


Conjugarea verbului
îndumnezei
Infinitiv a îndumnezei
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
îndumnezeiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să îndumnezeiască
Participiu îndumnezeit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (livr.) a diviniza.
  2. (v.tranz.) a glorifica, a preamări.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe