îndurare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a îndura.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.du'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
îndurare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ îndurare îndurări
Articulat îndurarea îndurările
Genitiv-Dativ îndurării îndurărilor
Vocativ îndurare îndurărilor
  1. acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe