îndurare

română

Etimologie

Din a îndura.

Pronunție

• AFI: /ɨn.du'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului îndurare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îndurare	îndurări
Articulat	îndurarea	îndurările
Genitiv-Dativ	îndurării	îndurărilor
Vocativ	îndurare	îndurărilor

1. acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate.

Cuvinte derivate

• neîndurare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îndurera

Referințe

• DEX '98 via DEX online