înfeuda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză inféoder < latină infeodare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
înfeuda
Infinitiv a înfeuda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfeudez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfeudeze
Participiu înfeudat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune, a robi.
  2. (v.refl.) a se subordona întru totul unei persoane.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe