înființa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + ființă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.in'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
înființa
Infinitiv a înființa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înființez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înființeze
Participiu înființat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face să ia ființă; a crea, a întemeia, a funda, a alcătui.
  2. (v.refl.) (despre oameni) a se prezenta, a se înfățișa undeva (pe neașteptate).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe