înființare
Sari la navigare
Sari la căutare
română
Etimologie
Din a înființa.
Pronunție
- AFI: /ɨn.fi.in'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului înființare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înființare | înființări |
| Articulat | înființarea | înființările |
| Genitiv-Dativ | înființării | înființărilor |
| Vocativ | înființare | înființărilor |
- acțiunea de a (se) înființa; fundare, instituire, întemeiere.
- (rar) realizare, executare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online