înființare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a înființa.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.in'ʦa.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înființare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înființare înființări
Articulat înființarea înființările
Genitiv-Dativ înființării înființărilor
Vocativ înființare înființărilor
  1. acțiunea de a (se) înființa; fundare, instituire, întemeiere.
  2. (rar) realizare, executare.


Traduceri

Anagrame

Referințe