înfiripa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) čerepoală, hârb”.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.fi.ri'pa/


Verb


Conjugarea verbului
înfiripa
Infinitiv a înfiripa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înfiripez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înfiripeze
Participiu înfiripat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba.
  2. (v.refl.) (fig.) a lua naștere, a prinde consistență.
  3. (v.refl.) a ajunge la o oarecare bunăstare.
  4. (v.refl.) a-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe