înfiripa

română

Din slavă (veche) čerep „oală, hârb”.

Conjugarea verbului înfiripa
Infinitiv	a înfiripa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	înfiripez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să înfiripeze
Participiu	înfiripat
Conjugare	I

(v.tranz.) a alcătui ceva din elemente puține, disparate sau necorespunzătoare; a înjgheba.
(v.refl.) (fig.) a lua naștere, a prinde consistență.
(v.refl.) a ajunge la o oarecare bunăstare.
(v.refl.) a-și reveni în puteri; a se reface după o boală, a se întrema.