înflăcărare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a (se) înflăcăra.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.flə.kə'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
înflăcărare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înflăcărare înflăcărări
Articulat înflăcărarea înflăcărările
Dativ-Genitiv înflăcărării înflăcărărilor
Vocativ înflăcărare înflăcărărilor
  1. acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune.


Traduceri

Referințe