înflăcărare

română

Etimologie

Din a (se) înflăcăra.

Pronunție

• AFI: /ɨn.flə.kə'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înflăcărare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înflăcărare	înflăcărări
Articulat	înflăcărarea	înflăcărările
Genitiv-Dativ	înflăcărării	înflăcărărilor
Vocativ	înflăcărare	înflăcărărilor

1. acțiunea de a (se) înflăcăra; ardoare, pasiune.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online