înfrupta

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din în- + frupt.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.frup'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) înfrupta
Infinitiv a (se) înfrupta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) înfrupt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) înfrupte
Participiu înfruptat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a mânca din ceva deosebit de gustos.
  2. (v.refl.) (pop.) a mânca de dulce în zi de post.
  3. (v.refl.) (fig.) (ir.) a trage beneficii (necinstite), a profita de...

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe