înfuriere

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a (se) înfuria.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
înfuriere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ înfuriere înfurieri
Articulat înfurierea înfurierile
Dativ-Genitiv înfurierii înfurierilor
Vocativ înfuriere înfurierilor
  1. (înv.) acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie.


Traduceri

Referințe