înfuriere

română

Etimologie

Din a (se) înfuria.

Pronunție

• AFI: /ɨn.fu.riˈe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului înfuriere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	înfuriere	înfurieri
Articulat	înfurierea	înfurierile
Genitiv-Dativ	înfurierii	înfurierilor
Vocativ	înfuriere	înfurierilor

1. (înv.) acțiunea de a (se) înfuria; furie, mânie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online