îngăimător

română

Etimologie

Din a îngăima + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ɨn.gəj.mə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului îngăimător
	Singular	Plural
Masculin	îngăimător	îngăimători
Feminin	îngăimătoare	îngăimătoare
Neutru	îngăimător	îngăimătoare

1. (rar) care îngaimă; confuz.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online